Poezii cu aripi și nerv. Poeme

Editura: ePublishers
„Fântânile cu poezii există.” Iosefina Schirger le-a văzut arzând de stele, pline de apa vie a cuvintelor ce foşgăie, se mişcă, izvorăsc unele din altele, îşi înmulţesc sensurile, capătă forma poemelor, îşi respiră zborurile şi gândurile de neîntâlnite experienţe, preschimbându-se în scrisori ce sfârşesc prin a fi poeme. „Fiindcă nu te găsesc, te-am inventat.” „Aş vrea o vară să mă scald în ochii tăi de Mare Neagră.” Aş putea continua cu exemplele şi o s-o fac, dar mai e ceva: Ce este poezia? Un descântec trecut prin veacuri, care, repetat, într-o lume învolburată, nebună după contabilizare devine „un exerciţiu de trezire”, „o clipă de magie”. Luptând cu lumea toată, autoarea găseşte în poem poarta către cer, veşnicia, apa vie. /Ionel Muscalu/