Acuarele. Poeme

Editura: ePublishers
Să te desfătezi cu taifasul, scăldându-te într-un timp creator, când cei mai mulţi dintre noi aleargă după himerele vieţii, mereu în competiţie, accelerând la maxim uitarea, iată adevărata trăire pe care autoarea ne-o face cadou, ca pe un ritual uitat. Iar în risipirea care ne înconjoară, acest cadou este unul scump, răscolind amintiri. Din ce apare belşugul de mărinimie al poetei? Din înţelegerea faptului că a dărui înseamnă grijă de esenţa vieţii celuilalt; iubirea se întoarce înmiit, cu rod, la omul generos. Ca în „Micul Prinţ”, în care vulpea spune: „Esenţialul nu e vizibil decât cu inima”, tot aşa aici: „De-atâtea anotimpuri, de atâtea nopţi te amăgesc, îţi bat la porţi! Îţi trimit scrisori, frunze, crengi cu flori. Le primeşti, zâmbeşti, le ignori… că nu te aud, că stai departe, încât am scris, ţi-am scris o carte.” Poeta reinventează existenţa, uneori nedreaptă, alteori ruinată, punându-şi amprenta pe fiecare cuvânt, vers, pagină, cu o dăruire imensă şi necondiţionată şi într-o estetică a sentimentelor respirabilă. / Ionel Muscalu /