De la desprindere la atașare. Integrarea în grădiniță

Editura: ePublishers
Pasiunea pentru integrarea copilului sănătoasă m-a fascinat de mulți ani. Am încercat mai multe variante de inte­grare, dar viziunea mea asupra integrării a fost profund zdruncinată când eram în America într-un schimb de experiență într-o grădiniță. Vorbeam despre integrarea copilului și le-am spus că la noi, în România, „copiii se îmbolnăvesc mult în primul an de colectivitate”. Ei s-au uitat la mine foarte năuciți și nu înțelegeau ce spun. Am încercat să explic cum se desfă­șoară integrarea în primul an de colectivitate, că se îmbolnăvesc și... fețele lor exprimau uimire. Mi-au spus că nu înțeleg exact de ce spuneam asta deoarece ei nu întâmpinau această pro­blemă. Ei au copii care se îmbolnăvesc mai mereu (indiferent de grupă, dar sunt dintre cei care au niște sensibilități). Au mai spus că sunt copiii care se consumă mult la separarea de părinți și aceia se îmbolnăvesc, sau sunt perioadele cu viruși și atunci depinde de sistemul imunitar, dar uneori poate să fie previzibil, iar ei nu înțeleg cum adică se îmbolnăvesc că intră în colecti­vitate, că doar nu sunt ținuți izolați înainte?! Evident că acea dimineață a zdruncinat un pic ce auzisem până atunci. A fost un insight... și mi-am dat seama că nu este despre primul an de colectivitate, este despre integrare, atașament, consum psiholo­gic versus consum pentru susținerea sistemului imunitar și multe altele. De atunci, viziunea mea asupra „primului an de colectivitate” s-a schimbat și, bineînțeles, copiii nu se mai „îmbolnăveau în primul an de colectivitate”. Eu cred că, dacă vom face lucrurile mai bine în ceea ce privește integrarea copilului în colectivitate, vom vedea că această expresie, „în primul an de colectivitate se stă mai mult acasă”, nu o să mai fie adevărată! /Agnes Remalia Dragomir/